Speranţa de viaţă în România, diferită în funcţie de regiune. Diferenţe de 2-3 ani între Bucureşti-Ilfov şi Nord-Est
Speranţa de viaţă în România continuă să rămână scăzută faţă de ţările din restul Uniunii Europene. Media europeană în ceea ce priveşte speranţa de viaţă a depăşit nivelul de dinaintea pandemiei.
La nivel naţional toate regiunile se numără printre zonele în care bărbaţii trăiesc, în medie, mai puţin de 76 de ani.
Cele mai recente estimări Eurostat arată că speranţa de viaţă la naştere în România variază între 75,5 şi 77,8 ani, în funcţie de regiune. Bucureşti-Ilfov se află pe primul loc, cu 77,8 ani, urmată de Centru, cu 77 de ani, şi Sud-Vest Oltenia, cu 76,9 ani.
La celălalt capăt al clasamentului se află regiunile din estul ţării. Speranţa de viaţă este de 75,7 ani în Sud-Est şi coboară la 75,5 ani în Nord-Est. Diferenţa dintre Bucureşti-Ilfov şi Nord-Est ajunge astfel la 2,3 ani, evidenţiind disparităţile teritoriale asociate condiţiilor socio-economice, nivelului de trai şi accesului la servicii medicale.
Diferenţele sunt şi mai evidente în cazul bărbaţilor. În 2024, toate regiunile României s-au numărat printre cele 48 de regiuni NUTS 2 din UE în care speranţa de viaţă a bărbaţilor era sub 76 de ani. Mai mult, Nord-Est şi Sud-Est au intrat în grupul restrâns al celor şase regiuni europene în care indicatorul a coborât sub 72 de ani.
Datele arată şi un decalaj important între femei şi bărbaţi. În toate cele 244 de regiuni NUTS 2 ale Uniunii Europene, femeile au avut în 2024 o speranţă de viaţă mai ridicată decât bărbaţii, iar unele dintre cele mai mari diferenţe au fost consemnate în statele baltice, Polonia şi România.
Ce arată datele din România faţă de media europeană?
La nivelul Uniunii Europene, speranţa de viaţă la naştere a revenit pe o traiectorie ascendentă după şocul provocat de pandemia de COVID-19. Indicatorul a crescut în general începând din 2002, însă această evoluţie a fost întreruptă în 2020 şi 2021.
Redresarea a început în 2022 şi a continuat în următorii doi ani. În 2024, speranţa de viaţă la naştere în UE a ajuns la 81,5 ani, cu aproximativ 0,2 ani peste nivelul de dinaintea pandemiei.
Cele mai ridicate valori pentru femei au fost înregistrate în numeroase regiuni din Spania, Italia şi Franţa. Pragul de 85,5 ani a fost atins sau depăşit şi în regiuni din Grecia, Austria, Portugalia şi Suedia, precum şi în Cipru şi Luxemburg.
În cazul bărbaţilor, media UE a fost de 78,9 ani. Toate regiunile din Danemarca, Irlanda, Spania, Italia, Ţările de Jos, Finlanda şi Suedia au depăşit această valoare. România se află astfel la o distanţă considerabilă de regiunile europene cu cele mai bune rezultate.
Diferenţele sunt vizibile şi în structura cauzelor de deces. În 2023, aproximativ 1,6 milioane de persoane din UE au murit din cauza bolilor sistemului circulator, acestea reprezentând 32,5% din totalul deceselor.
În 25 de regiuni europene, bolile sistemului circulator au provocat cel puţin jumătate dintre decese. Toate aceste regiuni se aflau în Europa de Est şi în statele baltice, iar printre ele s-au numărat toate cele opt regiuni ale României.
Ce indică statisticile despre mortalitatea prematură?
România se află într-o situaţie nefavorabilă şi în ceea ce priveşte mortalitatea prematură. În 2023, aproximativ 1,56 milioane de persoane din Uniunea Europeană au murit înainte de vârsta de 75 de ani, reprezentând 32,1% din totalul deceselor.
Unul dintre indicatorii utilizaţi pentru măsurarea fenomenului este numărul anilor potenţiali de viaţă pierduţi. La nivelul UE, acesta s-a situat la aproximativ 4.700 de ani la 100.000 de locuitori.
În 22 de regiuni europene, valoarea a depăşit însă 7.500 de ani potenţiali de viaţă pierduţi la 100.000 de locuitori. În această categorie au intrat toate cele şase regiuni ale Bulgariei, cinci regiuni din Polonia şi patru regiuni din România.
Cea mai dificilă situaţie din România a fost înregistrată în Nord-Est, unde indicatorul a ajuns la 9.255 de ani potenţiali de viaţă pierduţi la 100.000 de locuitori. Potrivit datelor Eurostat, aceasta a fost a treia cea mai ridicată valoare din întreaga Uniune Europeană.
Statisticile arată astfel că revenirea speranţei de viaţă după pandemie nu s-a produs uniform în Europa. În timp ce media UE a depăşit deja nivelul anterior crizei sanitare, mai multe regiuni din România şi din estul Uniunii continuă să înregistreze o speranţă de viaţă mai redusă şi niveluri ridicate ale mortalităţii premature şi ale deceselor provocate de bolile sistemului circulator.
