Viitorul muncii în România. SONDAJ: Angajare cu program fix sau forme flexibile de activitate?

Viitorul muncii în România tinde spre o zonă de flexibilitate, în care oamenii vor să poată decide când lucrează, cât lucrează şi cum îşi combină activitatea profesională cu viaţa personală.

Un sondaj realizat de Ipsos în România arată că 74% dintre respondenţi au o atitudine pozitivă faţă de muncă flexibilă pe platformă, 92% susţin libertatea lucrătorilor de a decide cât timp şi efort dedică acestei activităţi, iar 61% văd veniturile suplimentare drept principalul avantaj. Datele conturează două aşteptări clare: flexibilitate şi posibilitatea de a completa veniturile.

Viitorul muncii include atât angajarea cu program fix, pentru cei care caută stabilitate, cât şi forme flexibile de activitate, pentru cei care vor autonomie sau venituri suplimentare.

Cum este evaluată flexibilitatea

Privite împreună, rezultatele arată că flexibilitatea este deja o aşteptare importantă pe piaţa muncii: jumătate dintre respondenţi evaluează foarte favorabil acest tip de activitate, iar alţi 24% îl consideră oarecum favorabil. Doar 1% exprimă o atitudine direct negativă.

Această cifră arată o schimbare de perspectivă. Munca nu mai este privită doar prin prisma stabilităţii oferite de un contract, ci şi prin capacitatea ei de a se adapta la realitatea noilor generaţii.

Pentru un student, flexibilitatea poate însemna posibilitatea de a lucra între cursuri. Pentru un părinte, poate însemna un program adaptat îngrijirii copiilor. Pentru cineva care are deja un loc de muncă, poate fi o sursă de venit suplimentar. Pentru o persoană aflată la început de drum, poate fi o intrare mai uşoară pe piaţa muncii.

De aici apare şi tensiunea centrală a dezbaterii: cum poate fi protejat lucrătorul fără ca flexibilitatea să fie eliminată?

Românii vor ca lucrătorii să îşi decidă singuri timpul şi efortul

Una dintre cele mai clare concluzii ale cercetării este susţinerea pentru libertatea lucrătorilor. Potrivit sondajului, 92% dintre români consideră că lucrătorii pe platforme ar trebui să aibă libertatea de a decide cât timp şi efort dedică acestei activităţi.

Această susţinere foarte ridicată arată că, în percepţia publică, flexibilitatea nu este un detaliu secundar, ci chiar esenţa muncii prin platforme.

Pentru mulţi români, valoarea acestui tip de muncă stă tocmai în faptul că nu funcţionează ca un job tradiţional cu program fix.

Întrebaţi despre avantajele muncii pe platformă, 61% dintre români indică veniturile suplimentare.

Totodată, 47% dintre respondenţi apreciază posibilitatea de a munci atât de mult sau atât de puţin cât doresc.

Aceste date conturează o imagine clară: munca pe platformă este percepută mai ales ca un instrument de autonomie financiară şi de organizare personală, o formă de completare a veniturilor şi de adaptare la situaţii de viaţă diferite.

Într-o economie în care costurile cresc, iar mulţi oameni caută surse suplimentare de venit, flexibilitatea devine o resursă în sine.

Dacă ar lucra pe platformă, aproape două treimi ar alege activitatea independentă

O altă întrebare din sondaj duce discuţia de la opinia generală la alegerea personală. Respondenţii au fost întrebaţi ce model de cooperare ar alege dacă ar deveni lucrători pe platformă.

64% au răspuns că ar alege activitatea independentă, cu libertatea de a decide când, cât şi cum să lucreze. 31% ar prefera un contract de muncă, cu un program de muncă fix.

Această diferenţă arată că, atunci când oamenii se proiectează în rolul de lucrător pe platformă, flexibilitatea devine mai atractivă decât modelul de angajare cu program fix.

Statutul de angajat rămâne valoros, iar pentru acest tip particular de muncă mulţi români asociază activitatea independentă cu avantajul central al platformelor: libertatea de organizare a timpului şi a priorităţilor personale.

Privite împreună, datele arată o tendinţă mai largă: românii nu resping stabilitatea, dar cer mai multă autonomie.

Piaţa muncii se îndreaptă spre modele mai flexibile, în care aceeaşi persoană poate avea, în momente diferite ale vieţii, nevoi diferite. La 20 de ani, poate conta libertatea de a lucra pe lângă studii. La 35 de ani, poate conta echilibrul între familie şi venituri. La 50 de ani, poate conta posibilitatea de a suplimenta veniturile sau de a lucra într-un ritm propriu.

De aceea, întrebarea „angajat sau pe cont propriu?” nu mai are un răspuns universal. Pentru unii, angajarea va rămâne cea mai bună variantă. Pentru alţii, activitatea independentă va fi mai potrivită. Pentru mulţi, idealul pare să fie libertatea de a alege între cele două.