Economist: Asistăm la un episod de macrostabilizare chioară, pe bază de represiune financiară. Statul şi-a exploatat mai abitir supuşii

Profesorul de economie Bogdan Glăvan şi-a exprimat din nou indignarea faţă de modul în care a fost guvernată ţara, într-un text intitulat "De la ingineria apelor la ingineria fiscală".

ANALIZA lui Bogdan Glăvan

Eşecul planului autorităţilor de a asigura suficientă apă pe Dunăre pentru funcţionarea centralei atomice m-a dus cu gândul la eşecul planificării centrale. Friedrich Hayek atrăgea atenţia asupra consecinţelor neintenţionate care derivă din intervenţia statului, consecinţe care pe principiul "Unde dai şi unde crapă" fac ca intervenţionismul să nu îşi atingă obiectivele.

Desigur, orice acţiune umană este supusă incertitudinii şi simplul motiv că noi nu putem anticipa toate efectele deciziilor pe care le luăm nu înseamnă că ar trebui să rămânem blocaţi, precum nişte roboţi rămaşi fără baterii. Ci înseamnă, aşa cum explica Hayek, că planificarea centrală este mult mai problematică decât planificarea individuală, că planificarea top-down creează din principiu mai multe consecinţe neprevăzute şi că va eşua sistematic - în timp ce planificarea individuală va avea succes sistematic (şi eşecuri pe alocuri).

În privinţa Dunării, detonarea stâncii Pârjoaia a dus la două consecinţe, una vizibilă, predictibilă şi realizată (eliberarea apei pe braţul vechi) şi una invizibilă, neanticipată (crearea unui alt dâmb).

Explica ministrul mediului: "Doar că apa respectivă, cărând aluviuni, creând anumiţi curenţi pe care noi nu mai puteam să îi gestionăm sau să îi analizăm (…) s-a creat un obstacol, un dâmb, care practic a reorientat debitul de apă, apa care fusese dislocată şi astfel nu a mai ajuns apa direct pe canalul unde ar fi trebuit pentru Cernavodă. Astfel, astăzi suntem într-un pronostic mult mai sumbru decât eram ieri."

The point îs... dacă autorităţile nu au putut prevedea toate consecinţele intervenţiei lor într-un domeniu supus, totuşi, legilor fizicii, cum ar putea anticipa ele efectele intervenţionismului în domenii unde legile fizicii nici măcar nu se aplică, precum domeniul economic?!

Dacă ingineria a eşuat acolo unde ea chiar are şanse să funcţioneze, cum ar putea avea succes acolo unde nu are cum să funcţioneze?! Paralela este următoarea: detonarea stâncii nu a dus la rezultatul scontat, deoarece natura (fizică) a reacţionat; cum putem crede că un stat poate prospera prin creşterea taxelor, care antrenează reacţiile a milioane de oameni?

Guvernul a detonat stânci şi a scufundat barje pentru a devia fluviul. În plan economic a scufundat micile afaceri, a detonat investiţiile private pentru a reduce deficitul bugetar. Sacrificii, efort, pentru ce?

Zilele trecute, The Tax Institute a emis un raport care, în esenţă, afirmă ce am scris şi eu în repetate rânduri: reducerea deficitului bugetar din primul semestru se datorează creşterilor de taxe şi scăderii reale (prin inflaţia declanşată) a cheltuielilor. "În termeni nominali, întreaga consolidare fiscală s-a realizat pe partea de venituri... Este vizibilă astfel strategia executivului de a nu diminua semnificativ cheltuielile statului, ci de a le comprima prin inflaţie, lăsând-o să crească veniturile fiscale în timp ce cheltuielile rămân nominal constante."

Contrar propagandiştilor care vorbesc despre reforme şi despre nu mai ştiu ce bazaconii, asistăm la un episod de macrostabilizare chioară, pe baza de represiune financiară. Statul şi-a exploatat mai abitir supuşii şi astfel a reuşit să reducă deficitul. Însă creşterea exploatării nu are cum să dea roade pe termen lung. Scăderea libertăţii economice este potrivnică dezvoltării şi, pe termen lung, subminează inclusiv puterea statului - fiindcă un stat cu o economie slabă este un stat slab şi sărac, indiferent ce sold bugetar are.

Trăim într-o lume unde prostiile şi propaganda pot fi debitate pe nenumărate canale, mai mult ca niciodată, într-o lume în care lipsa de carte ajunge să fie apreciată (inconştient) mai mult decât ştiinţa. Trăim sub un bombardament informaţional permanent, sub un noian de tresăriri activiste, de chemări la acţiune, de semnalizări de virtuţi, de unde îţi vine să fugi şi să nu mai asculţi nimic.

Singura salvare este educaţia. Întoarcerea la fundamente, la marile cărţi, la învăţătură.